• Hola

    Oooh, Mexic! Ce placere si ce suferinta! Fiindca  nu suport sa ma ung cu alifii si creme, eram ironica cu simandicosii  pe care-i vedeam cum se frecau cu toate uleiurile,  pentru a se apara de clima tropicala. Eu, pe de alta parte, crispata si vinetie din cauza iernii, strigam soarelui: " hai soare barbatos, vino de ma ia, dezmorteste-mi simturile si topeste-mi gindurile rigide!

  • Oile

    Intr-o noapte foarte calma ce gazduia cea mai prietenoasa luna, undeva intr-o padure, un ciine rebel a speriat un grup de vreo zece oi care, imbulzindu-se de spaima, au reusit sa evadeze din vizuina amenajata cu grija de stapinul lor. Ciobanul zguduit de nenorocire, a alergat dupa ele, incercind sa le opreasca, sa le linisteasca si sa le indrume inapoi spre salas. Mioarele, tinerele infricosate erau singura lui bogatie.

  • Dovleacul

    Ce mult imi place vara mea din septembrie! Ieri am petrecut toata ziua in gradina celor doi oameni despre care am mai pomenit in povestirile mele si pe care i-am cunoscut in luna august 1998, la doar doua zile dupa ce am calcat pentru prima oara pe pamint new yorkin. Repet cu drag ideea ca imi sint ca niste parinti!

  • Kiki

    Am un amic burlac care a plecat in vacanta, in Ecuador, pentru doua saptamini. M-a rugat sa am grija de pisica lui pe nume Kiki. Dupa privirea ei sticloasa, nu cred ca ma simpatizeaza prea mult, dar stie ca nu are incotro, doua saptamini depinde de mine, este pe mina mea. Am mai fost dadaca ei cu vreo 2 ani in urma cind m-am descurcat foarte bine, Kiki fiind gasita de stapinul ei, sanatoasa, voioasa, chiar putin mai grasa.

  • Sase luni cu frunze

    Cu ani in urma, ma palise din senin, regimul vegetarian. Chiar nu stiu ce ma apucase, cine-mi bagase in cap treaba asta "sofisticata" de vegan-vegetarian,  dar bine nu mi-era. Imi plictiseam si enervam o prietena carnivora careia incercam sa-i povestesc ce vegetariana m-am facut, in timp ce salivam cind o vedeam mestecind ba o bucata de piept carnos, ba o pulpa bine rumenita. Toate astea, in timp ce eu molfaiam spanac si toate legumele din lume.

  • Ce destin!

    Astazi am cunoscut o familie de surdo-muti, alcatuita din trei copii cu virste cuprinse intre 4 si 12 ani. Copiii vorbeau normal, clar, dar au invatat limbajul semnelor pentru a comunica cu cei doi oameni care i-au adus pe lume, oameni care s-au nascut fara sa auda zgomotul vietii, fara sa-si cunoasca timbrul vocii, sau intensitatea ei si care respirau si imprastiau in jur, un soi de dragoste ce iti aducea speranta.

  • Dupa 17 ani

    Ieri am petrecut toata ziua cu cei doi oameni pe care i-am cunoscut prima oara cind am sosit in New York, acum 17 ani. De 30 de ani,  nu au mai fost in Romania, dar au luat si au pastrat cu ei, aromele si deprinderile de acolo, care, combinate cu cele de aici, le fac viata armonioasa.

  • Nebunul

    Cu ani in urma, am intilnit un nebun. Locuia la o familie de greci, unde mergeam in vizita din cind in cind. Era generos, comic, politicos, iar trasatura defecta a mintii lui, se misca intr-o forma latenta. Asa nebun cum era, functiona bine intr-o realitate comuna cu a celor din jur, muncea mult, traia independent si platea bani grei unui avocat, sa-l ajute sa-si faca actele, pentru a trai legal in tara in care fugise pe furis, pe o poarta din Mexic.

  • Chicken, Kitchen, Deck, Dick

    Din cind in cind, interactionez cu o frantuzoaica, stabilita in NYC de vreo 20 ani. Vorbeste o engleza articulata, cu accentul de rigoare, pe care il gasesc simpatic. Ajunge rar in tara in care s-a nascut, spunind ca tara ei este America. Pentru asta o simpatizez si mai mult, intrucit, gasesc firesc sa consideri locul in tare traiesti de atitia ani, ca fiind teritoriul tau.

  • O zi obisnuita

    Mereu mi-a placut sa-mi petrec verile in New York! Zilele sint mai lungi si, in felul asta, ma pot bucura mai pe-ndelete de verva lui. Chiar daca este galagios, cum il spurca gurile rele, nu-mi pasa ca, la un moment dat, voi asurzi. Astazi am strabatut o dupa-amiaza agreabila si obisnuita de vara. Fiindu-mi foarte foame, in drum spre casa, am intrat intr-un local francez, sa-mi comand cea mai mare farfurie cu mincare.

  • Italy the Beautiful

    Italia, ce placere sa-i pasesc pragul! Confirm ce am auzit la cineva: "Roma si Florenta sint ca un muzeu in aer liber." In orice cotlon sau ungher, ma intilneam cu un trup sculptat, o statuie mareata, un monument ridat, batut de batrinete. Cele mai frumoase catedrale si biserici acolo le-am gasit. Admit, am mincat fara oprire. Mincam de placere, nu de nevoie. Mincarea in tara aia are savoare. Totul e cremos, aromat, cu esenta, culoare.

  • Piciorul scurt

    Ieri am cunoscut un barbat schiop.
    S-a nascut cu un picior mai lung si unul mai scurt. De cite ori isi cumpara pantaloni, trebuie sa-si scurteze materialul la piciorul care nu a vrut sa creasca. Pentru ca e scump sa mearga de fiecare data la croitor, a invatat sa si-l scurteze si sa si-l coase singur.

Pages