Am un amic burlac care a plecat in vacanta, in Ecuador, pentru doua saptamini. M-a rugat sa am grija de pisica lui pe nume Kiki. Dupa privirea ei sticloasa, nu cred ca ma simpatizeaza prea mult, dar stie ca nu are incotro, doua saptamini depinde de mine, este pe mina mea. Am mai fost dadaca ei cu vreo 2 ani in urma cind m-am descurcat foarte bine, Kiki fiind gasita de stapinul ei, sanatoasa, voioasa, chiar putin mai grasa.
Am invatat cum sa-i prepar mincarea, eventual, sa i-o incalzesc putin. Dar nu-mi convine cacareala pe care trebuie sa o curat. Ce balast! Miroase ceva de speriat. Asta este! Cine ma cunoaste, stie ca nu-mi place sa am grija de cineva, satula fiind sa-mi duc grija mea, nu sint vreo mamoasa, ocrotitoare, sau nurturing, cum se zice pe aici. Dar, hai fie, doua saptamini nu o sa mor. O pot ocroti pe Kiki!
Cel mai mult ma distrez cind intru in casa ( practic, mie mi-e cam frica de ea si cred ca si ei de mine, si in general, ma tem de animale, fie ele domestice), ne uitam una la alta, iar eu, fiind mai vorbareata decit ea, pornesc dialogul: "Kiki, ce mai faci? Am venit sa te hranesc. Sper ca azi nu te-ai cacat prea mult, da? ia sa vedem ( indreptindu-ma cu emotii spre culcusul ei moale din nisip). Aiii, ce cacacioasa antipatica!
Pai azi o sa-ti dau de mincare mai putin, sa nu mai ai asa activitate imbelsugata pe buda. In plus, te-ai cam ingrasat, asa ca, stii ceva? azi, de fapt, nu-ti mai dau mincare deloc. O felina grasa nu se cade. Rapanoaso! Raspunsul ei nu intirzie: Miaaauuu aauuuuu, bitch! Miau! ...............Miau!" In rest, in ciuda diferentelor dintre noi, eu si Kiki ne intelegem bine. Feeling ocrotitoare with Kiki. Miau!