La o petrecere intr-un cartier boem din New York, am cunoscut o franțuzoaică blondă care avea un aer bine prelucrat ce aducea a Marilyn Monroe. Stînd lingă ea, la aceeași masă, i-am putut observa accentul suav și zimbetul larg și alb care îi completau gama de gesturi feminine și dinainte studiate. Felul ei era o impletitură de natural și teatral. Am tras cu urechea la conversația ei cu un barbat, căruia ii dezvăluia faptul ca s-a născut la Paris. Nu, ea nu era model, cum domnul suspectase greșit, ci actriță și regizoare: "Oh, cu siguranța, imi plac ambele: să stau in fața camerei și in spatele ei", spuse parizianca, aranjindu-și regizat părul dupa ureche si țuguindu-și lasciv buzele.
Modul in care vorbea era ca o șoaptă și felul in care ii ieșeau cuvintele de pe limba ei french, producea un fel de aer ca o briză ce-mi adia firele de par: puhhh, uuh, ouhh. Vorbele ei imi sunau ca un puf de păpădie! Nu și-a dat seama ca toată acea candoare pe care o afișa cu atenție, a fost in contrast strident cu momentul in care și-a făcut aparitia in incapere. Nici nu-și scosese haina de pe ea și se repezise lacomă la sticla de vodka rătăcită pe masă. Gura ei era, probabil, foarte însetată și uitase pe moment sa fie delicată. Ce frantuzoaică afectată și inchipuită!
M-am făcut și mai comodă pe scaunul meu cu spatar și mi-am propus sa fiu spioană, să stau să pindesc oaspetii, să le observ și să le analizez gesturile, să-mi aplec timpanul la conversatiile lor. Urmăream această scenă pe care, se pare, se adunaseră multi inchipuiti. În New York, multe femei se cred modele, actrite, artiste, iar bărbatii Johni si Kevini pe Wall Street. Ăsta e farmecul acestui oras intrigant, iti deschide sansa sa devii ce vrei și cit de important vrei, iar dacă nu reușești, poti trăi linistit intr-o deplină inchipuire și visare, alimentate și incurajate de spiritul puternic și vibrant al orașului, care parcă te indeamnă și-ti murmură la ureche: "Fii ce dorești, fii cine vrei! Nimănui nu-i pasă dacă nu-ti iese! Nimănui nu-i pasă dacă esti ridicol!"
La această petrecere s-a arătat si un bărbat care credea ca s-a nascut artist, cind, de fapt, era doar un inchipuit. Inchipuirea lui era atit de mare incit nu doar ca iși insușise apelativul de "maestro", dar se credea si Van Gogh, lucrările lui avind un miros inecăcios de amatorism desăvirsit. Egotismul acestui artist nascut in Peru, scotea din sarite pină și pe amatorii din anturajul in care se invirtea. Prin atelierul său, apăreau și dispăreau tot felul de tinere care se credeau frumoase si deosebite, "maestrul" pozindu-le, pictindu-le, făcindu-le cu ochiul și, cind se putea, invitindu-le in patul lui strimt. Nu absolvise nici o școala de artă, dar dadea lectii și sfaturi in domeniul creativ și se fălea cu arta lui cum ca o vindea bogatilor. Un mare inchipuit!
In această multime ce se voia boemă, se rătăcise și-un aviator. Era american. Nu știu cine il invitase, dar se vedea ca nu se simtea in elementul lui printre actrite, artiști și fotografi. Fascinată de zbor, am incercat sa intru in vorbă cu el. Aviatorul, fiind tehnic, mi-a povestit in linii generale și-ntr-un stil plictisitor, despre motoare și structura aparatelor de zbor. Spunea cu ușurintă si emfaza ca-n scurt timp iși va cumpara avionul personal. M-am lamurit numaidecit, era și el un alt inchipuit in aceasta paradă de inchipuiți!