In poala dragostei

In poala dragostei

Imi place sa stau ghemuita in poala dragostei! Iau forma unui puf moale, usor si transparent. Cel mai bine-mi este cind ma imprastii in zeci de particule pufoase, cuprinse intr-un zbor lin si armonios ca un cintec de vioara.
Ma intreb, oare cum ar fi daca sinii mei ar avea nări? In locul celor doua boabe de cafea numite sfircuri, sa aiba doua gropite adincite si rotunde. Stiu! Sinii mei ar simti mai concentrat  mirosul celor doua fâșii carnoase, care alcatuiesc acea gura primitoare, gura lui. Oare cum ar fi daca gura mea ar avea urechi? Stiu! Ea ar auzi mai limpede sunetul sarutului din partea gurii lui.
Mi-a luat  mult timp pina sa invat si sa pricep dragostea, aceasta domnisoara  sprintena si fugara, dupa care tinjesc si animalele. Pentru mine dragostea este ca un manunchi de involburari si desfatari. Este ca o plimbare prin vazduhuri, ca un miez crocant de nuca verde.
Pentru mine dragostea este ca doi obraji insoriti de primavara, ca un barbat vesel cu bratele puternice. Pentru mine dragostea este ca o limba infometata, ca o dumbrava cu orhidee, ca un gindac fandosit cu mustati de  matase.
Pentru mine dragostea este ca un personaj pretentios si imprevizibil. Ea se poate instala neasteptat intre un barbat si o femeie, intre  doi barbati, sau intre doua femei. Eu am ales-o  pe cea cu un barbat. Este  singura pe care am cunoscut-o si care stiu ca mi se potriveste.  Este adevarat, se poate trai si fara ea. Dar EA, dragostea, aceasta stare de neastimpar ar trebui sa existe in viata fiecaruia. Nu am nici o indoiala! Imi place sa stau ghemuita in poala dragostei!