O zi obisnuita

O zi obisnuita

Mereu mi-a placut sa-mi petrec verile in New York! Zilele sint mai lungi si, in felul asta, ma pot bucura mai pe-ndelete de verva lui. Chiar daca este galagios, cum il spurca gurile rele, nu-mi pasa ca, la un moment dat, voi asurzi. Astazi am strabatut o dupa-amiaza agreabila si obisnuita de vara. Fiindu-mi foarte foame, in drum spre casa, am intrat intr-un local francez, sa-mi comand cea mai mare farfurie cu mincare.
Ambianta era placuta si primitoare, desi modul in care erau asezate mesele, nu era pe placul meu: erau prea aproape unele de altele, auzind cu usurinta discutiile care se purtau la masa alaturata.

Am nimerit intre doi barbati si doua femei. In timp ce molfaiam, prefacindu-ma ca imi vad de farfuria mea, cu urechea stinga trageam la  dialogul dintre cei doi barbati, iar cu urechea dreapta receptionam convorbirea celor doua Cosinzene new yorkine. Cu gura plina, le pindeam dialogul personal, in timp ce inghiteam cu placere, bucatile de mincare, puternic mestecate. Mi-era bine!

Barbatii discutau pasionati despre bani, investitii, viitorul bancilor, cariera in domeniul financiar, femeile erau pornite pe subiectul nemuritor: amor, legaturi lirice, viclenie. Una dintre ele parea ca a fost abandonata de aproapele ei, astfel ca, partenera de dialog o incuraja, vizibil detasata: "stiu ca e greu ca naiba, draga mea, dar nimeni nu va muri din asta. Vei vedea! Rabdare si lucrurile se vor clarifica".  In timp ce lingeam farfuria, suparata ca s-a golit, gindeam: Ce cliché si la pizda asta! Ce indemn banalizat!

Desigur, nici macar cele mai de baza ingrediente, banii, amorul, puterea,  nu garanteaza tihna sau implinirea suprema...Dar citi invatati in de-ale existentei umane, nu si-au obosit gurile si mintile saltarete, incercind sa explice fericirea si calea catre ea...

M-am ridicat satula de la masa si,  plictisita de povestile celor patru straini, mi-am strecurat fundul printre mese sa-mi fac loc sa ies din localul francez care m-a hranit. Indata ajunsa sub soarele generos, m-am pornit voioasa, printre zgîrie-nori, pe cararea care sa ma duca acasa. Miine va incepe o alta zi, cu aceeasi poveste, undeva, cindva, in viata cuiva...