Născocire

Născocire

Îmi place sa-mi imaginez lucruri de tot felul cu un barbat pe care-l stiu doar din povesti. Nu l-am cunoscut niciodata. Cit mi-ar fi placut! Vorbea mult si bine, scria fara intrerupere, lăudîndu-se cit de sexual este cind, in realitate, era destul de pasiv, deloc ahtiat dupa actul erotic in sine. Daca m-as fi nascut in timpul lui, as fi trait in nestire cu el, egoisti si liberi, dar purtind unul altuia serioase sentimente.

Saraci cum am fi fost, am fi mincat doar dragoste, am fi baut doar apa chioara si am fi criticat nefericiti si fara oprire lumea in care ne-a fost dat sa fim. Ura America si orasul New York, cum uram eu, pe vremuri, Romania si orasul Bucuresti. Îi displaceau monstruozitatile arhitecturale din sticla si beton, baloanele din grasime cu doua mîini si doua picioare. Iubea Europa, Parisul.


Ar fi fost singurul care mi-ar fi inteles teama de viata, de oameni, de a exista pur si simplu. Mi-ar fi inteles fricile de tot soiul, defetismul si sila pentru existenta. Dragostea din noptile noastre nu ar fi fost dulceaga sau lucida, ci, mai degraba, strasnica si viscerala.
Vorbele dintre noi ar fi fost tari si crude. Si pentru ca nu mi-au placut niciodata declaratiile zaharoase, împopoțonate in platitudine, cazuta sub vraja lui, i-as fi ascultat fericita, grosolaniile obscene: "Cine ar crede ca o femeie cu ochi atit de luminosi, o vestală virgină, poate avea un fund atit de rotund si o pizda atit de arzatoare, floci atit de electrici".

Îndragostit de Europa unde ii placea sa traiasca, as fi asteptat obosita de dor, intoarcerea lui pe continentul american...imi place asteptarea, imi place intensitatea ei. De dragul lui, as fi luat-o razna, as fi fost innebunita! Feeling infatuated with Henry. Henry Miller
Note: grosolaniile obscene i-au fost adresate intocmai, iubitei lui reale, Anaïs Nin.