Libertatea, un dar pe care-l pretuiesc

Libertatea, un dar pe care-l pretuiesc

In viata mea- cind tumultuoasa, cind banala-, am cunoscut si o etapa in care nu-mi stiam clar prioritatile si lucrurile care ma faceau cu adevarat fericita. Dar, cu siguranta, stiam un fapt: acela ca trebuia sa fiu sincera cu mine insami, sa nu ma ingrop in relatii sau  prietenii blazate si nepotrivite, sa nu ma inscriu in tipare si sabloane doar de dragul multimii, sau al unei dogme buboase. Incet, incet, am aflat ce importanta este pentru mine libertatea. Pentru  mine libertatea este o virtute, o surpriza.

Iubesc sentimentul  de a fi libera, de a trai fara constringeri si indatoriri marete. Mintea imi danseaza si imi respira adinc cind privesc inainte si imi spun: miine pot zbura deasupra lumii, miine pot petrece toata ziua visind in mijlocul unui cimp intins sub cerul larg, miine pot fi saraca si mihnita, miine ma pot ascunde intr-un loc stiut doar de mine, miine pot alege sa traiesc in alta tara, sau pe un alt continent. Gindul ca-mi pot  rezerva toate aceste libertati, fara a chinui, a rani, sau a deranja destinul cuiva, ma umple cu liniste...

Odata intrata in virsta maturitatii, simt si  percep timpul altfel, diferit. Simt ca nu-mi este de ajuns, ca viata aluneca prea repede si ma tem ca nu voi izbuti sa cunosc toate ungherele de pe pamintul asta mare si  frumos, sau ca nu-mi ajunge viata sa o traiesc asa cum mi-am planuit: cu libertatea-n miini!

Am aflat  ce usor este sa-ti complici, sau sa-ti ingreunezi existenta si ce dificil este sa o pastrezi linistita, simplificata si-n acelasi timp echilibrata. Am mai inteles ca nu-mi place ca cineva sa depinda de mine si nici invers, dar mai ales, ca nu sint suficient de puternica sa am grija cuiva, sau de cineva, uneori, obosind si fiindu-mi de ajuns ca-mi duc grija mea. Recunosc! NU sint atit de puternica. Si pot trai cu asta.

Este nedrept, apasator si otravitor  sa traiesti un mod de viata care nu ti se potriveste, nu te multumeste si care te usuca. Ma sperii cind aflu citi oameni disperati si obositi in nefericirea lor exista, oameni care nu-si mai suporta realitatea aleasa sau impusa si, panicati de propria suferinta si dezamagire, dau cu ei de pamint. Eu am aflat demult ce imi place si ce nu-mi place, ce mi se potriveste si ce nu mi se potriveste si am hotarit sa aleg o realitate care se muleaza pe felul si pe gustul meu si care ma face sa zimbesc seara cind ma culc si dimineata cind ma trezesc: libertatea, un dar pe care-l pretuiesc!