Oooh, Mexic! Ce plăcere și ce suferință! Fiindcă nu suport să mă ung cu alifii și creme, eram ironică cu simandicoșii pe care-i vedeam cum se frecau cu toate uleiurile, pentru a se apăra de clima tropicală. Eu, pe de altă parte, crispată și vineție din cauza iernii, strigam soarelui: "hai soare bărbatos, vino de mă ia, dezmorțește-mi simturile și topește-mi gindurile rigide! Săruta-mi pielea, fă-o creolă și mătăsoasă!" M-am aruncat la el iresponsabilă, goală, veselă, dar, ca un nemernic ingrat, menit parcă sa ademenească, m-a fript pe toate părtile, inclusiv pe urechi și laba piciorului. De unde atîta mătase și săruturi? Ce am mai suferit! Dacă ma atingeai, săream ca arsă, așa cum și eram, de fapt și de drept. Nu voiam nici o șoaptă la ureche, nici un puf sa mă atingă. Niciodată nu am indurat asa usturime, deși am mai hoinarit sub un astfel de soare aprig. Ca o pirlită lipicioasă, ajunsesem să caut disperată o bucată de racoare. "Unde este umbrișul pe această insulă a muierilor? Dar un pic de zapada aveți aici? Por favor!" Ardeam si deliram!
Am mers desculta, schioapa, gheboasa din cauza frisoanelor, ciupita de tintari ( hola, Zika) si de furnici. Iguanele voinice si cu gusa, apareau din orice colt, ca o surpriza. Erau tacute si inofensive. De crocodilii cu falcile dintate, m-am descurcat sa ma feresc. Pasarile cintarete mi-au cintat la balcon cele mai frumoase serenade, iar pe timp de seara, vintul racoros si fraged mi-a pansat pielea arsa, incercind sa o aline. Ca un balsam! Insula Femeilor este indepartata si tainica, iar pe timp de furtuna, se transforma intr-o fioroasa. Pazea!
In New York, in cei aproape 20 de ani, nu am avut legaturi, sau interactiuni directe cu mexicanii. I-am cunoscut, asadar, pentru prima oara la ei acasa. Au fost blinzi, primitori, pasnici si mi-au dovedit ca nu e nevoie de mare lucru in viata asta cacacioasa, ca sa-ti fie bine si sa porti zimbetul cu tine.
Mincarea lor a fost bucuria mea cea de toate zilele petrecute printre ei. Cind mincam, uitam de basica apoasa dintre cele doua degete de la piciorul sting.
Mexic pentru mine inseamna culori fericite, simplitate, aventura, dulce de leche, muzica, modestie, bogatie, vraja si...usturime.
Durerea si placerea sint, totusi, un amestec ce mi-a placut dintotdeauna. Dar, lasind la o parte zorzoanele metaforice, ca turist in Mexic esti pe cont propriu, ca atare, un pic de alerta este binevenita. Asta ca sa nu ramii fara portofel, sau valiza, cum au patit unii aiuriti. Cum altfel sa traiesti isprava mexicana, in toata splendoarea ei, daca nu cu palpitatii si emotii?
Si nu am zarit nici un om nebun care sa gesticuleze nevrotic, sau sa vorbeasca singur pe strada, cum sint obisnuita. Iar ciudatul agitat care facea innebunit flotari in mijlocul strazii din Cancun, sigur era un turist din New York City. Yepaaaa!!!