Dovleacul

Dovleacul

Ce mult imi place vara mea din septembrie! Ieri am petrecut toata ziua in gradina celor doi oameni despre care am mai pomenit in povestirile mele si pe care i-am cunoscut in luna august 1998, la doar doua zile dupa ce am calcat pentru prima oara pe pamint new yorkin. Repet cu drag ideea ca imi sint ca niste parinti! Incintata de reintilnirea noastra, am mincat mult si cu placere, am povestit cu pasiune si, satula sa beau mereu ceai sau apa, mi-am zis ca ar fi indicat sa ies  din ritualul meu zilnic si anost, sa fiu mai aventuroasa si sa ciocnesc un pahar de vin de casa cu doi oameni speciali, cu care impart un fel de trecut.

Pornita sa fiu un oaspete diferit, am baut un pahar mic cu rachiu si doua pahare largi cu vin rosu. M-a cuprins o stare de beatitudine care ma gidila, viata era deodata mai mare si mai fericita, gura a inceput sa vorbeasca fara mine si sa produca sughituri obositoare. Mi-e clar ca ceaiul de iasomie este bautura cu care ma inteleg cel mai bine si care ma tine fixata in realitate. M-am trezit in brate si cu un dovleac mare cit capul meu (nu stiam ca exista un astfel de soi de dovleac gigantic), proaspat cules din gradina, auzind indemnul: "Ecaterinuta, stiu ca nu iti place, esti cam nepriceputa si te inteleg, sa stii, dar, ce-ar fi sa gatesti tu dovleacul asta, il pui la cuptor laolalta cu aia, aia si cealalta,  presari niste sare si piper si sa vezi ce bine o sa-ti prinda. Si nu uita sa pui mozzarella cum tocmai te-am invatat."

Ajunsa acasa cu sacosa plina de dulceturi culese din pamint, uitasem complet de dovleacul cu pricina. M-am dezbracat, am fredonat copilarescul " Vine, vine primavara", m-am strecurat sub dus, eram in stare buna cind, deodata, vad ceva lung si mare iesind dintr-o sacosa. Tiptil, tiptil, m-am indreptat inspre ea si, ca sa scap mai repede, hotarita am apucat  de coada lunguietul  vernil si plin de viata caruia i-am  venit de hac. Era ora 10 seara, iar cuptorul  emana o  caldura infernala, incercind sa faca din legumele mele, o hrana gustoasa si usoara, dovleacul fiind ingredientul principal. Ce mult imi place vara mea din septembrie!