Închipuiții

Închipuiții

La o petrecere intr-un cartier boem din New York, am cunoscut o frantuzoaica blonda care avea un aer bine prelucrat ce aducea a Marilyn Monroe. Stind linga ea, la aceeasi masa, i-am putut observa accentul suav si zimbetul larg si alb care ii completau  gama de gesturi feminine si dinainte studiate. Felul ei era o impletitura de natural si teatral. Am tras cu urechea la conversatia ei cu un barbat, caruia ii dezvaluia faptul ca s-a nascut la Paris. Nu, ea nu era model, cum domnul suspectase gresit, ci actrita si regizoare: "Oh, cu siguranta, imi plac ambele: sa stau in fata camerei si in spatele ei", spuse parizianca, aranjindu-si regizat parul dupa ureche si tuguindu-si lasciv buzele.
Modul in care vorbea era ca o soapta si felul in care ii ieseau cuvintele de pe limba ei french, producea un fel de aer ca o briza ce-mi adia firele de par: puhhh, uuh, ouhh. Vorbele ei imi sunau ca un puf de papadie!  Nu si-a dat seama ca toata acea candoare pe care o afisa cu atentie, a fost in contrast strident cu momentul in care si-a facut aparitia in incapere. Nici nu-si scosese haina de pe ea si se repezise lacoma la sticla de vodka ratacita pe masa. Gura ei era, probabil, foarte insetata si uitase pe moment sa fie delicata. Ce frantuzoaica afectata si inchipuita!

M-am facut si mai comoda pe scaunul meu cu spatar si mi-am propus sa fiu spioana, sa stau sa pindesc oaspetii, sa le observ si sa le analizez gesturile, sa-mi aplec timpanul la conversatiile lor. Urmaream aceasta scena pe care, se pare, se adunasera multi inchipuiti. In New York, multe femei se cred  modele, actrite, artiste, iar barbatii Johni si Kevini pe Wall Street. Asta e farmecul acestui oras intrigant, iti deschide sansa sa devii ce vrei si cit de important vrei, iar daca nu reusesti, poti trai linistit intr-o deplina inchipuire si visare, alimentate si incurajate de spiritul puternic si vibrant al orasului, care parca te indeamna si-ti murmura la ureche:"Fii ce doresti, fii cine vrei! Nimanui nu-i pasa daca nu-ti iese! Nimanui nu-i pasa daca esti ridicol!"

La  aceasta petrecere s-a aratat si un barbat care credea ca s-a nascut artist, cind, de fapt, era doar un inchipuit. Inchipuirea lui era atit de mare incit nu doar ca isi insusise apelativul  de "maestro", dar se credea si Van Gogh, lucrarile lui avind un miros inecacios de amatorism desavirsit. Egotismul acestui artist nascut in Peru, scotea din sarite pina si pe amatorii din anturajul in care se invirtea. Prin atelierul sau, apareau si dispareau tot felul de tinere care se credeau frumoase si deosebite, "maestrul" pozindu-le, pictindu-le, facindu-le cu ochiul si, cind se putea, invitindu-le in patul lui strimt. Nu absolvise nici o scoala de arta, dar dadea lectii si sfaturi in domeniul creativ si se falea cu arta lui cum ca o vindea bogatilor. Un mare inchipuit!

In aceasta multime ce se voia boema, se ratacise si-un aviator. Era american. Nu stiu cine il invitase, dar se vedea ca nu se simtea in elementul lui printre actrite, artisti si fotografi. Fascinata de zbor,  am incercat  sa intru in vorba cu el. Aviatorul, fiind tehnic, mi-a povestit in linii generale si-ntr-un stil plictisitor, despre motoare si structura aparatelor de zbor. Spunea cu usurinta si emfaza ca-n scurt timp isi va cumpara avionul personal. M-am lamurit numaidecit, era si el un alt inchipuit in aceasta parada de inchipuiti!