• Închipuiții

    La o petrecere intr-un cartier boem din New York, am cunoscut o frantuzoaica blonda care avea un aer bine prelucrat ce aducea a Marilyn Monroe. Stind linga ea, la aceeasi masa, i-am putut observa accentul suav si zimbetul larg si alb care ii completau  gama de gesturi feminine si dinainte studiate. Felul ei era o impletitura de natural si teatral. Am tras cu urechea la conversatia ei cu un barbat, caruia ii dezvaluia faptul ca s-a nascut la Paris.

  • Femeia cu paduchi

    Intr-un tinut cu oameni gospodari, isi ducea zilele pustii o femeie inalta si umbroasa, in parul careia se adaposteau paduchi. In fiecare zi purta aceeasi fusta de sub care, cu oboseala priveau doua picioare lungi si subtiri ca de lacusta, incarcate cu varice mov, iar pletele rare si brunete, pline cu paduchi, i se unduiau statornic pe spatele firav.

  • Libertatea, un dar pe care-l pretuiesc

    In viata mea- cind tumultuoasa, cind banala-, am cunoscut si o etapa in care nu-mi stiam clar prioritatile si lucrurile care ma faceau cu adevarat fericita. Dar, cu siguranta, stiam un fapt: acela ca trebuia sa fiu sincera cu mine insami, sa nu ma ingrop in relatii sau  prietenii blazate si nepotrivite, sa nu ma inscriu in tipare si sabloane doar de dragul multimii, sau al unei dogme buboase.

  • Copilul fara visuri

    O sa fiu trista cind imi vor imbatrini genunchii, pentru ca nu vor mai fi asa de zdraveni sa ma ajute sa ma cațăr in ciresul amar din dealul verde. Nu stiu cum as fi fost daca m-as fi nascut linga un ocean, dar imi place ca am radacini deluroase, ca m-am nascut in mijlocul padurilor si vailor. Cred ca ele mi-au dat vitalitate si forta si m-au invatat cum sa ma hranesc cu aerul din dimineti si cu iarba rece.

  • In poala dragostei

    Imi place sa stau ghemuita in poala dragostei! Iau forma unui puf moale, usor si transparent. Cel mai bine-mi este cind ma imprastii in zeci de particule pufoase, cuprinse intr-un zbor lin si armonios ca un cintec de vioara.

  • Viața în care nu se întîmpla nimic

    De-a lungul vietii mele, am cunoscut si viata in care nu se intimpla nimic. Ea a tinut trei
    ani.  Aceasta viata mi-am trait-o in cartierul Brooklyn, intr-o casa, parca ironic varuita  in
    culoarea roz. Si totusi, in acel nimic ce amarnic ma invaluia, inima imi vibra  si se zvircolea.
    Iubeam lacom si-n zadar un barbat cu nume de împarat, scund, brunet si crăcănat.

  • Sarutul din copilarie

    Imi amintesc de mine! Aveam 8 ani. Eram un copil slabanog, timid, mai singuratic decit un lup si-mi placea sa ascult melodia "Chiquitita" a lui ABBA. Eram crescuta de bunici si locuiam cu ei la o casa cu gradina, asezata linga doua lumi mohorite: un orfelinat si o scoala de copii cu deficiențe mintale. In oras, era cunoscuta sub numele de -scoala de debili-.

  • Nebunul si criminalul

    Oamenii se nasc fara voia lor...Sint adusi pe lumea asta fie din intimplare, fie planificati. Unii cresc si se dezvolta frumos si curat. Devin oameni mari, exemple pentru cei din jur. Eu ii numesc pe acestia fluturi albastri.

    Altii, la rindul lor, cresc si se dezvolta strimb si murdar. Devin oameni marunti si de nimic, care produc stricaciuni celor din jur, singura lor preocupare fiind aceea de a suge...aerul. Pe acestia ii numesc ploșnițe.

  • Scurta pledoarie despre uritenie

    Fiind inconjurata de oameni din toate cotloanele planetei, am dezvoltat o oarecare curiozitate pentru fizionomiile umane. Astfel, analizind cind pe unul, cind pe altul, am ajuns la concluzia ca natura a fost zgircita si nedreapta cu multi dintre ei.

Pages